Răspuns:
Ne-am plictisit repede de desenat și, deodată, ne-am hotărât să ne jucăm de-a v-ați ascunselea. Ne aflam pe terenul de joacă de la marginea satului și desenasem deja pe asfalt cu creta colorată a Ioanei. Nu știu care dintre noi a sugerat să ne jucăm de-a v-ați ascunselea, dar am fost cu toții de acord și am aplaudat inițiativa.
Se însera deja, dar nu ne păsa. Briza caldă a serilor de vară ne mângâia fețele și era destul de plăcută atmosfera. În plus, inserarea era de partea noastră, astfel că îi venea mai greu căutătorului din echipă să ne găsească. Ne-am numărat cinstit, căci Alin era ”șeful” echipei, iar el este un băiat foarte corect. Ce crezi? Eu am fost exact cel care trebuia să-i caut pe ceilalți.
Fiind primul, mi-a fost destul de ușor să îi găsesc pe toți, cu excepția lui Andrei. După 20 de minute de căutări deja ne speriasem cu toții! L-am strigat și l-am căutat în fiecare loc din împrejurimi, dar acesta era de negăsit. Ce era de făcut? Alertați, am fugit către casa părinților lui, sperând să îl găsim acolo. Aceștia nu știau nimic de el și au anunțat întreaga comunitate ca să ne ajute să îl găsim. S-a demarat un întreg proces de căutare a lui Andrei: cu lanterne, câini polițiști, vecini, ce să mai! - întreaga comunitate!
Da, cu siguranță nu am să uit niciodată fața somnoroasă a lui Andrei, trezit de zgomotul sirenelor, al câinilor și de strigătele noastre. Băiatul intrase în scorbura unui copac bătrân și adormise!
Explicație:
