Într-o pădure era un copac bătrîn, cu tulpina groasă, rămuros şi verde. Intr-o vará calduroas
în pădure a venit un băiat. Văzînd copacul acesta, a hotărît să-şi scrie numele cu cuțitul pe tulpina
Copacul l-a rugat:
-Te rog, nu mă zgîrîia! Mă doare!
-Dar eu așa vreau! s-a încăpăținat băiatul. Copacul supărat a prins sa-şi scuture crengile ca să-l dea
pe băiat. Dar el se ţinea bine.
-Nu mă poți da jos! rîdea băiatul şi continua să taie în coaja copacului cu cuțitul. Copacul s-a supă
mai tare. A foşnit din toate frunzele și a pornit un vînt atît de puternic, că toată iarba se culca la
pămînt de frică.
-Dar eu nu mă tem de vînt! Nu mă tem! rîdea băiatul, jucîndu-se cu cuțitul şi tăind cu toată putere:
tulpina bătrînă.
Atunci copacul s-a supărat şi mai ntult. Şi-a-făcut o dată vînt, şi-a scos toate rădăcinile din
pămînt şi a pornit din dumbravă, tunînd şi fulgerînd.
-Vai, ce faci? s-a speriat băiatul. Dar copacul nu-l mai asculta, fugea spre drumul mare cu băiatul
între crengi. Ceilalți copaci din pădure, vâzînd că tatăl lor, Copacul cel bătrîn, a luat-o la fugă, au
pornit după el.


Scrie 5 întrebări.​