Munţii Carpaţi, una dintre cele mai semnificative unităţi de relief din Europa (lungime de aproximativ 1.500 kilometri şi suprafaţă de 170 000 km²), constituie o componentă a sistemului montan alpin şi se desfăşoară de la Poarta Viena-Bratislava (traversată de Dunăre) până la Valea Timocului, dincolo de care urmează Munţii Balcani. Prezintă trei sectoare bine individualizate : Carpaţii Nord-Vestici, Carpaţii de Mijloc şi Carpaţii Sud-Estici, aceştia din urmă aproape în totalitate pe teritoriul României, deţinând 54% din lanţul carpatic. Înălţimea maximă se înregistrează în Munţii Tatra (vârful Gerlachovka). Toponimul de Carpaţi derivă de la „Karpate”, cuvânt de origine iliro-tracică, acesta însemnând stâncării, ceea ce este specific multor areale din spaţiul carpatic autohton, mai cu seamă în condiţii de altitudine ridicată. De asemenea, se spune că toponimul are o relaţie directă cu populaţia dacilor liberi (carpii), care au trăit în teritoriile neocupate de către romani.
Carpaţii se caracterizează printr-o alcătuire geologică relativ complexă, alături de şisturile cristaline cu intruziuni granitice, apărând atât formaţiunile vulcanice, cât şi cele de fliş cretacic şi paleogen. Aliniamentul vulcanismului neogen al Carpaţilor reprezintă cel mai lung lanţ montan de acest fel din Europa.
