„Personajele nuvelei sunt puternic reliefate și bine individualizate. Ele sunt în număr mediu, dar dintre acestea, multe sunt episodice sau colective, neparticipând la întreaga acțiune (preotul Radu, Tecla, boierul Rovin, vătăşelul, nevasta, copiii și prietenii lui Stoicea, torcătoarele și bătrânii satului). Personajul principal este tânărul Stoicea, un copil orfan din sat care fusese crescut în casa parohială până la şase ani, când preotul ce-l luase în grijă murise. Singura scăpare a băiatului rămăsese mila sătenilor, dar în ciuda acestui fapt, el crescuse și trăia păzind vitele sătenilor. Cu toate acestea, nicio familie nu-l voia ca ginere din cauza statutului său social precar. Aceasta îl necăjea nespus pe băiat, care ajunsese să considere că nu mai avea nimic de pierdut. Așadar, Stoicea îşi face socotelile, iar apoi se hotărăşte să apeleze la moş Călifar pentru a deveni bogat.
Astfel înțelegem conflictul principal al nuvelei, care este unul interior, reprezentat de imposibilitatea lui Stoicea de a-și depăși condiția în viața
