Când Alice ajunge la colț, Iepurele Alb a dispărut. Se găsește într-un hol lung luminat de veioze în tavan. Există uși până la capăt, dar sunt blocate. Cum să ieși? Vede apoi o măsuță din sticlă. Deasupra ei este o cheie de aur. Dar este prea mic pentru a debloca oricare dintre uși. Atunci Alice observă o perdea joasă. În spatele ei găsește o ușă mică, Cheia se potrivește perfect! Alice trebuie să îngenuncheze pentru a privi prin ușă. Există un mic pasaj, care nu este mult mai mare, dar care duce la o grădină minunată. Dar este prea mare ca să-și facă capul prin ușă. Se întoarce la masa de sticlă. Spre surprinderea ei, există o sticlă pe ea cu o etichetă pe care scrie „Bea-mă cu litere mari. Alice ia o înghițitură Este delicios și are gustul mâncării ei preferate. Așa că o bea. - Ce sentiment ciudat! spune ea, pe măsură ce se simte din ce în ce mai mică. „Am dimensiunea potrivită pentru a trece prin ușa mică în frumoasa grădină”. Dar biata Alice! Când ajunge la ușă, își dă seama că cheia de aur este încă deasupra mesei de sticlă, iar acum este prea mică pentru a o atinge. Încearcă să urce pe unul dintre picioarele mesei, dar este prea alunecos. În cele din urmă, se așează și începe să plângă. Apoi observă o cutie de sticlă pe podea, chiar sub masă. Înăuntru se află un tort foarte mic cu cuvintele MĂNÂNCĂ-MĂ frumos marcate pe el în sos de coacăze.
