indentifica doua moduri de expunere ,pe care le vei exemplifuca




Iarna. Noapte lucie pe o lume ca din poveşti: copaci de zahar, câmp de cristal, iaz de oglindă.
Şi-n cuprinsul larg, uriaşul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca intr-o
nemasurată sala de dans. Vieţuitoarele pustietații sunt îmbatate de farmecul acesta, paserile
zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hafişuri, şi priveşte nemişcat; vulpea sta langa
vizuina şi nu se-ndura sa mearga la vanat; veverița pleaca creanga langa creanga, și
hoinareşte, ca o deşucheata, padurea-ntreaga. Iar iepurele a zbughit-o la jucat încet,
ascultand, ispitind, a ieşit tiptil-tiptil din curatura, şi cand a ajuns la margine, şi-a vazut
intinderca lucic de zapada, a-nceput sa sară de bucurie:
„Poate mai intalnesc un prieten". işi zise iepurașul.
Şi gandul îi raspunse:
„Poate mai întalneşti un pricten"...
Şi iar tupai-jupai, iepurele sare vesel:
„Poate dau şi peste o prietena".
Şi gandul:
„Poate dai şi peste o prietena".
și mergand aşa, icpuraşul cu gandul îşi vorbesc:
„Cc lumina, şi totuşi luna inca nu a rasarit".
„Şi totuşi luna înca nu a rasarit".
„Dar o sa rasara
...,.O sa rasara”.
și cum mergea pe marginea unei válcele, iepuraşul se opri o clipa sa se odihneasca. Atunci,
de la spate, se ridica, alba și ea, ca de gheata, luna. Stelele palira: padurea, copacii, tufele isi
dezbracara deodata umbra. Iar icpurașul împicuri de groaza: chiar de langa cl, se întinse po
pariant o aratare cu doua coame grozave. Dupa clipa de spaima, iepuraşul se destinse ca o
coarda şi o zbughi la goana, se prăvăli în vale, veni de-a dura ca un bulgare, se scula şi iar se
rostogoli, pana jos, apoi o lua de-a dreptul taind campul. Se opri tocmai in stuharia iazului.
Acolo, de-abia sufland, se ghemui cu ochii inchişi... să nu-şi mai vaza umbra!
Emil Gârlea, Fricosul​