Micul print
A fost odată un mic prin care isi dorea un prieten. Intr-o bună zi, dintr-o
såminta adusă cine ştie de unde, a încoltit o floare. Micul print era in
aşteptarea unei flori miraculoase cu speranta ca-i va deveni prieten.
Floarea işi alegea atent culorile, își aranja petalele una cite una. Nu voia să
arate zburlită ca macii, era foarte cochetă. Şi iată că într-o bună dimineata
se arătă și ea odată cu soarele. A căscat usor si a zis:
- Vai! Abia m-am trezit din somn. Te rog să mă ierți, Sint atît de
ciufulita.
- Ce frumoasă ești! A zis micul print, fără să-şi ascundă admiratia.
- Mi se pare, că e ora prînzului, fii drăgut si ai grija de mine.
Micul print se repezi să caute o stropitoare şi servi floarea cu apă
proaspătă. Însă ea ii cerea printului noi servicii. În scurt timp, floarea l-a
obosit pe print cu mofturile ei. Într-o zi, ea i-a declarat micului print:
- Seara să mă acoperi cu un clopot de sticlă. E asa de frig la dumneata!
Acolo de unde vin eu... Dar, n-a putut continua gindul, deoarece a nimerit
încoace, pe cînd era sămînță și nu putea şti nimic despre alte țări. Ruşinată că
s-a prins cu o minciună atît de naivă, floarea tuşi de cîteva ori şi a dat toată vina
pe micul print:
- Unde-i acoperişul meu?
- Mă pregăteam sa-l caut, dar dacă mă ții de vorbă...
Aşa, cu toată sincera lui dragoste față de floare, micul print a inceput să aibă
indoieli în privința prieteniei lor. El s-a gîndit: ,, Floarea aceasta e atit de
mofturoasă. Nu ştiu dacă trebuie să mai prietenesc cu ea..."



Scrieți 5 întrebări textului​