Răspuns:
Duhovnicul bun este modest.
Duhovnicul bun nu caută ale sale.
Duhovnicul bun se roagă mult pentru ucenici, îi pomeneşte la Sfânta Liturghie şi zice acolo: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici“.
Duhovnicul bun se bucură cu cei ce se bucură şi plânge cu cei ce plâng.
Duhovnicul bun iartă, nu judecă, pentru că judecata este a Judecătorului din ceruri.
Duhovnicul bun iubeşte pe păcătos, chiar dacă nu-i de acord cu păcatul lui.
Duhovnicul bun ştie că virtuţile se clădesc pe temelii de piatră, îi învaţă pe ucenicii săi să zidească pe temelie bună.
Duhovnicul învaţă că pocăinţa se lucrează în taină, nicidecum în ochii oamenilor.
Duhovnicul bun învaţă că pocăinţa se încheie la mormânt.
Sper că te-am ajutat !
