•Într-o zi, plictisindu-mă de rutina zilnică, m-am hotărât să plec într-o aventură prin pădurea de lângă satul meu. Dar, bineînțeles că mi-am luat și pelerina de ploaie, deoarece niciodată nu știi cum se poate schimba vremea.
•Ajuns acolo, am început să mă învârt din colo în colo pentru că nu știam exact ce să fac. Dar, într-un final, m-am decis că ar fi mai interesant dacă m-as duce pana in inima pădurii, deoarece îmi spusese bunicul meu mai demult ca acolo se afla o comoara. Când am ajuns, nu-mi ieșea nimic in evidentă ca acolo s-ar ascunde vreo comoara, dar dintr-o dată, pelerina pe care o țineam pe braț a început să vorbească și să mă constrângă să merg pana la copacul din fata mea, deoarece acolo voi găsi ceva. Eu, curios, dar și speriat, m-am întreptat spre copacul respectiv și, spre mirarea mea, am găsit acolo un lănțișor vechi și ponosit.
•Uimit de acest fapt, am alergat înspăimântat până acasă și am început a releva toate cele întâmplate familiei mele, însă aceștia nu prea m-au luat in seama. Nici până in ziua de azi nu îmi explic cum se poate ca pelerina mea sa aibă puteri magice.