reprezintă totalitatea asperităților scoarței terestre, fiind rezultatul interacțiunii agenților geografici interni și externi. Cele mai cunoscute forme de relief sunt muntele, dealul, câmpia (numită și șes), valea, depresiunea și podișul; caracteristicile lor sunt determinate de înălțimile la care acestea se află, de tipul geologic din care sunt alcătuite și de floră și faună. Cele mai înalte forme de relief sunt munții (cel mai înalt fiind 8848, vârful Everest din masivul Himalayan)
