E pardosită lumea cu lumină,
Ca o biserică de fum și de rășînă,

Și oamenii, de ceruri beți,

Se leagănă-n stihare de profeți.

Rece, fragilă, nouă, virginală,

Lumina duce omenirea-n poală,

Și pipăitu-i neted, de atlaz,

Pune găteli la suflet și grumaz.

Pietrișul roșu, boabe, al grădinii,

Îi sînt, bătuți și risipiți, ciorchinii.

Plocate grele se urzesc treptat

În care frunzele s-au îngropat.

Din învierea sufletului, de izvor,

Beau caprele- amintirilor,

Și-n fluierul de sticlă al cintezii

Se joacă mîțele cu iezii.

Deosebești chemarea pruncului în vînt

Cîntată de o voce din pămînt.

Născut în mine, pruncul, rămîne-n mine prunc

Și sorcova luminii în brațe i-o arunc.

gasiti o imagine artistica ,rima si o figura de stil va rog urgent dau coroana urgent va rooog