Răspuns:
Camil Petrescu este un autor analitic atât în roman, cât şi în teatru, introspectând personaje frământate de idealuri ce rămân la stadiul de teorie, trăind în lumea ideilor pure, imposibil de aplicat în realitatea concretă. Concepţia lui Camil Petrescu despre drama umană se înscrie în modernism şi evidenţiază ideea că „o dramă nu poate fi întemeiată pe indivizi de serie, ci axată pe personalităţi puternice, a căror vedere îmbrăţişează zone pline de contraziceri”, că personajele nu sunt caractere, ci cazuri de conştiinţă, personalităţi plenare, singurele care pot trăi existenţa ca paradox: „Câtă conştiinţă atâta pasiune, deci atâta dramă” (Gelu Ruscanu).
În drama modernă Suflete tari, Camil Petrescu preia din romanul Roşu şi negru de Stendhal, acele episoade care sunt esenţiale pentru desfăşurarea conflictului, diferenţa constând în alegerea unul plan dilematic de manifestare a acestuia în conştiinţa personajelor. Dramaturgul însuşi mărturiseşte atracţia deosebită pe care o are pentru autorul francez: „Eram încă de ani de zile, şi am rămas, un preţuitor statornic al lui Stendhal, dar mi s-a părut că laborioasa tactică a lui Julien Sorel, ca să seducă pe d-ra de la Mole, ar putea fi tematic înlocuită cu o irumpere psihică atât de clocotitoare, atât de neprevăzută, încât să izbândească, în 40 de minute, acolo unde eroul stendhalian avusese nevoie de luni (şi poate ani) de manevre calculate şi dibuiri de tot soiul”. (Camil Petrescu – Addenda la Falsul tratat).
Tema
Tema o constituie drama de conştiinţă a personajului principal, izvorâtă dintr-un conflict complex şi puternic în planul ideilor absolute, pe care, dintr-un orgoliu nemăsurat, eroul se încăpăţânează să le aplice în realitatea concretă cu care sunt incompatibile. Destinul nefericit al personajului este determinat de luciditatea prin care-şi asumă eşecurile, de opacitatea faţă de orice soluţie reală, de refuzul de a abandona lihnea ideilor pure, de obstinaţia de a aplica în societatea concretă iubirea absolută, ce se dovedeşte imposibilă la nivelul unor clase sociale antagonice.
Semnificaţia titlului
Titlul Suflete tari situează conflictul dramei lui Camil Petrescu la nivelul conştiinţei personajelor, care nu sunt caractere cu trăsături morale tradiţionale, ci personalităţi puternice, adevărate „suflete tari”, pentru care opţiunile sunt irevocabile. Ioana Boiu şi Andrei Pietraru aparţin unor clase sociale diferite, antagonice, fiecare dintre eroi fiind dominat de concepţii inflexibile. Ioana, tributară prejudecăţilor de castă, mândră, inaccesibilă, de o distincţie strivitoare, „dispreţuieşte bucuriile de preţ mărunt ale celor din jurul ei…”.
Explicație: