- Nu inteleg nimic, şopti creionul
Imediat apărură nişte omuleti albaştri, negri, roşii şi verzi care coborau pe o scară de
mătase, din gaura cheii de la bibliotecă.
Cine or fi? întrebă curios caietul. Simt că i-am mai văzut, parcă i-aş cunoaşte.
- Ce multi au venit! strigă creionul
Sunt cuvintele, spuse caietul! Cuvintele care sunt scrise cu cerneală cu creioane
colorate, cu cretă albă şi colorată.
- Dar unde se duc? Hai să le urmărim impreună, să vedem ce se întâmplă!
- Se indreaptă spre sala profesorilor! Ba nu, au ajuns in cabinetul directorului... Vorbesc
toate odată şi nu inteleg ce-şi spun
- Poți să spui ce cuvinte sunt? Eu sunt prea mic, spuse creionul
- Da, stai putin! A, uite pe câteva le recunosc
- Uite-1 pe cuvantul PRAJITURA, spuse caietul. Este rotof ei şi zâmbeşte mereu. Merge
liniştit, cu paşi mărunți și repezi.
- Vezi şi cuvantul CIOCOLATĂ?
-Da, are părul cafeniu şi cârliontat şi o pålätie mare de alune.
In acest timp, cuvintele se suiseră pe birou şi vorbeau toate, fără a se intelege intre ele.
Deodată, unul începu să strige, silabisind cu o voce severă:
- Li-niş-te! Li-niş-te!
- E cuvantul PEDEAPSA şopti caietul, infiorandu-se
Auzind aceasta, creionul era gata-gata să se ascundă după coperţile caietului. Domnul
PEDEAPSA era imbracat intr-un costum cenusiu. Avea ochelari cu rame de sarmă şi privea aspru descopera 5 adjective​