Poemul prieteniei
Prieteni am fost, prieteni vom fi, pe veci
Nimic din viața asta, nu ne va despărți
Tu ești crepuscul și-ntuneric, uneori
De tine depinde, de sunt trist ori vesel
Când viața-mi plânge, la tine vin degrabă
Pe umăr de prieten drag, lacrimi să vărs
Inima-ndurerată, de amoruri pierdute
Doar tu, prieten drag, știi cum să o repari
De vremuri grele, iară, vor veni peste noi
Tu să nu te-ndoi, frate, de-a mea prietenie
Ce veșnic va fi pentru mine, o făclie vie!