Răspuns:
Îmi aduc aminte perfect de o întâmplare în care am învățat multe.
Eram mai mic/mică avem vreo 7 aproape 8 ani, când eram să mă pierd la țară.
Ajunsem în vizită la bunicul meu în jurul luni mai. Mama și tata se duse se să îl ajute pe bunicul meu, iar eu eram cu fratele/sora meu/mea(dacă ai frate sau sora dacă nu verisor/verișoara) pe un câmp mare de tot plin cu iarbă parfumată de florile minunate care te inveliau în culori frumoase.
Și cum ne jucasem noi am zis să exploram puțin mai încolo să vedem ce mai e.
Și încet încet neam îndepărtat de lângă casa, nici unu conștient ca plecam prea departe.
Pana când la un moment dat vedeam 2 câini gata să vină la noi, noi speriați știind că câini sunt răi am decis sa ne întoarcem,dar când sa ne întoarcem nu mai știam pe unde. Așa că încet încet fratele/sora/verișoara (ce vrei tu) a început sa plângă auzindune părinți.
Morala :
Dacă vrei sa te aventurezi nu pleca prea departe mai ales când ești prea mic
