Transcrie un vers din text, în care se remarca prezenţa eului liric:

“Deschid cu teamă uşa cămării de-altădată
Cu cheia ruginită a raiului oprit,
Trezind în taina mare a poamelor, smerit,
Mireasma şi răcoarea şi umbra lor uitată.

Mă prinde amintirea în vânatul ei fum,
Prin care cresc pe poliţi şi rafturi ca pe ruguri
Arzând în umbră, piersici de jar şi-albastri struguri
Şi pere de-aur roşu cu flacări de parfum.