Mama de Nicolae Labiş
N-am mai trecut de mult prin sat și-mi spune
Un om ce de pe-acasă a venit
Cum c-a-nflorit la noi mălinul
Și c-ai albit, mămucă, ai albit.
Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă.
Eu nu știu cum să cred atâtea vești,
Când din scrisori eu văd precum matale
Din zi în zi mereu întinerești.
Continuare:
Eu cred în tine mamă, că nu te dai bătută
În fața vieții, că eu de mic mereu te știu
Ca stâlpul casei, în toate răzbătătoare
Ca un soldat, ce teamă de război n-are,
Cu ale tale mâini, cu forță și răbdătoare.