Decebal si prietenul sau Duran au salvat un pui de lup care cazuse intr-o prapastie. Puiul avea piciorul rupt de la cazatura si Decebal, milos, l-a luat acasa si i-a bandajat piciorul, avand grija de lup pana s-a vindecat. I-a pus numele Şuier. Lupul a crescut si i-a devenit prieten de nadejde. Intr-o zi de iarna, pe cand se afla la vanatoare, Decebal s-a ratacit de tovarasii lui si a fost incoltit de o haita flamanda de lupi. A reusit sa scape cu viata, in mare parte datorita curajului si devotamentului lupului sau, dar si a indemanarii sale de a manui sabia. La timpul confrutarii dintre om si fiare, Suier si-a pierdut viata. Viata lui a fost dedicata pana la sfarsit stapanului lui.
Decebal a poruncit fierarului sa faureasca un cap de lup din arama in amintirea lui Suier. Un cojocar a cusut un fel de punga lunga pe care a atasat-o capului de lup de arama. Acest simbol avea sa ramana steagul de lupta al dacilor.
