Răspuns:
Explicație:
Cea mai interesantă caracteristică a Casei la Murnau, a artistului rus Wassily Kandinsky (1866-1944), nu este șirul de case de tip jucărie de-a lungul dealului, ci dealul ierbos în sine, sau mai precis câmpul de culoare de sub arcul deal. Kandinsky a folosit adesea culoarea ca element compozițional. În tinerețe, când a vizitat bisericile de lângă Moscova, culorile strălucitoare ale interioarelor l-au făcut să se simtă ca și cum s-ar fi mutat într-un tablou și tocmai acest tip de experiență a sperat să îl recreeze. Trecând în această pictură, ochiul ia act de fațadele galbene ale clădirilor și ajunge să se odihnească pe dealul care domină prim-planul. Pentru a face dealul să pară vibrant și organic, Kandinsky a pictat sclipiri de galben și verde pe un fundal complementar de portocaliu ars, cu pete de nuanță albastră. Împărțirea culorilor în nuanțele lor componente le-a permis să se amestece optic pentru a crea o iluzie de mișcare, ca și cum o rafală de vânt ar îndoi iarba spre lumină și înapoi. Această pictură este mai reprezentativă decât o mare parte din lucrările ulterioare ale lui Kandinsky. Este ușor să identifici case, dealuri și un lac îndepărtat, dar distorsiunea se strecoară. Acoperișurile caselor din stânga sunt pliate ca acordeonele, iar cele din dreapta se zvârcolesc și se rup. Amestecul de culori de pe deal este liniștitor, dar există tensiune la orizont
