👤


Nucul
Păsărica s-a sculat cu noaptea în cap. N-avea cui să-i spună bună
dimineața: păsăroiul ei dormea dus. Şi cum sta şi se uita la stelele pe
care le înghițea cerul una câte una, păsărica a întrebat, deşi n-a au-
zit-o nimeni
Oare cine le stinge?
Apoi, când a văzut că de după
deal răsare iarba de aur a soare-
lui, l-a ghiontit cu ciocul pe soţul
ei:
- lată, e ziuă albă. Scoală, că
trebuie să mătur cuibul.
- Mi-e somn la un ochi. Mai la-
să-mă, o rugă păsăroiul.
Te las, a zis pasărea şi a
prins a cânta la urechea lui: Tiur!
Tiur! Tiur-tiur!
docchis amândoi ochii
ustie
laca
ări...
can-
urat
a​