SUBIECTUL I (50 de puncte)
Citeşte următorul fragment:
În prima zi de școală, la 15 septembrie, Creangă intra în clasă zâmbitor, când era în toane bune, și cu
gust de vorbă zicea „Bună ziua”. Copiii lui fiind de clasa întâi, intrați abia acum în școală și plini de frica
necunoscutului, el lua fața potrivită [...]. Apoi îi rânduia în bănci după înălțime. Odată sfârșită așezarea prin bănci,
Creangă se ducea înspre catedră, care era numai o masă, lua scaunul de acolo și-l punea lângă bănci, apoi se
așeza pe el. Mișcarea aceasta trezea, firește, curiozitate și temere și în tăcerea anxioasă* micile inimi băteau cu
putere. Diaconul îi întreba deodată, mângâindu-i cu „măi țâcă”, ce jocuri știau să se joace, dacă se jucau de-a
„baba-oarba”, „mijoarca”, „paiul”, „ulcicuța”, „puia-gaea”, „ineluș-învârtecuș”, cum le jucau, cine era mai tare la
unul și la altul și alte de acestea. O ușurare mare se producea în sufletele copiilor, urmată de veselie. Copiii,
prinzând inimă, intrau firește în vorbă, și diaconul le făgăduia – nici mai mult, nici mai puțin – să-i pună să se
joace jocurile ce ziceau că le știu. Cu astfel de vorbe trecea un ceas și clopoțelul suna, scuturat poate la „școliță”
chiar de Creangă, care era acolo unicul și de toate. Recreația ținea un ceas întreg. După ce trecea ora de
recreație, institutorul venea în curte în mijlocul copiilor, dacă era vreme bună, și se arăta gata să se joace cu ei
jocurile de care vorbise. [...]
După un ceas de joacă, [...] le da drumul militărește în șiruri de câte doi, cu porunca de a se
păstra rânduiala aceasta cât mai departe în oraș. După un astfel de început de școală, copiii erau nu se
poate mai bucuroși și după-amiază veneau cu toată voioșia. Acum Creangă sta iar de vorbă, întrebându-i
amănunțit cu „măi țâcă” în sus, „măi țâcă” în jos cum îi cheamă: Care le e numele de botez? Dar cel după
tată ori după mamă? Cum se numește târgul? Pe cine au ca vecini? Astfel de întrebări ușoare linișteau pe
toată lumea asupra firii școlii și dădeau oricui sentimentul că știe ceva. Ceasului de convorbire între copii
și institutor îi urma iarăși un ceas de recreație, după care, afară ori în clasă, Creangă făcea cu copiii
puțină gimnastică. O învățase de la Soueris* ori de la altcineva, fapt este că institutorul era foarte mândru
de această noutate. Părintele Vasile Grigorescu, fostul lui catihet supleant* la Fălticeni, vizitându-l la
școala din Păcurari, rămase mirat de ceea ce nu mai văzuse în nicio școală, anume, de gimnastica
mâinilor pe care o făcu Creangă cu copiii la sfârșitul unei ore.

G. Călinescu, Viața și opera lui Ion Creangă

*anxios – neliniștit, încordat
*Soueris – maestru de scrimă, profesor de gimnastică la Școala Normală din Iași
*catihet supleant – profesor suplinitor de religie
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe, cu privire
la textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței în toane bune. 6 puncte
2. Menționează exercițiul neobișnuit aplicat de Ion Creangă la sfârșitul unei ore. 6 puncte
3. Precizează câți angajați există la școala unde predă Ion Creangă, justificându-ți răspunsul cu o
secvență relevantă din textul dat. 6 puncte
4. Explică motivul pentru care elevii revin după-amiaza cu veselie la școală. 6 puncte
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, modul în care se desfășoară prima zi de școală, așa cum rezultă din
text. 6 puncte