Dor de copilarie
Intr-o zi m-am trezit adult intr-o lume a responsabilitatilor, in care trebuie sa am un loc de munca si o familie.
M-am trezit singur intr-o mare de oameni tristi si seriosi, plini de griji si probleme, care pare ca nu au copilarit nicioadata. De ce copilaria trebuie sa dispara din inimile noastre odata ce crestem.? Oamenii uita ca au fost copii, ca se jucau fara sa se gandeasca la ce va urma, se bucurau de fiecare clipa din viata lor, fara sa judece sau sa urasca.
Copilaria este cea mai pura si mai frumoasa parte a vietii unui om, dar este uitata odata ce inaintam in varsta. Sa cresc a fost dificil si stresant, a fost diferit de ceea ce am crezut ca va fi, a fost dureros si as vrea sa ma intorc in perioada in care mama ma trezea in fiecare dimineata cu zambetul pe buze. As vrea sa mai pot spune lucruri fara sens fara sa imi fie frica de a fi judecat,sa imi permit sa am timp pentru orice, zile care pareau atat de lungi.... Acum nu mai am timo de nimic. Mi-ar placea sa ma intorc in timp, sa ii spun copilului de atunci sa se bucure din tot sufletul de perioada prin care trece, caci viata reala nu este la fel de frumoasa.
Ar fi trebuit sa pretuiesc mai mult copilaria, dulcea naivitate pe care o aveam cu totii, iubirea pe care o simțeam neconditiinat. Draga copilarie, daca nu ma poti insoti in călătoria vietii mele, te rog, macar vizitraza-ma uneori, aminteste-mi ca am fost copil odată si nu imi lasa sufletul sa moara.
