Adam si Eva
Plecând de la aspectele legate de facerea lumii si a primilor oameni, poetul realizează îintr
-o
manieră ludică o imagine a textului biblic, prin conceperea celor doi oameni, Adam si
Eva.
Poezia transfigurează artistic aspecte legate despre creearea lumii, construirea unui univers de eden,
rezumându-
se către final la spațiul terestru. Adam, creat din nițeluș scuipat devine radacina lumii,
cel care mai târziu va fi donatorul unei coast
e, pentru a putea fi creată Eva.
Inspirându-
se din Vechiul Testament, Tudor Arghezi oferă cititorului în ciclul de poezii Tablouribiblice (Versuri de Abecedar) o viziune personală, necanonică, a modului cum Dumnezeu i
-a
conceput pe primii oameni: Adam şi Eva. Păstrând coordonatele textului biblic, autorul construieşte
un univers diferit, marcat de puternice accente ludice.
În poezia Adam şi Eva, Arghezi îşi imaginează cum Dumnezeu, pentru a
-
şi alunga singurătatea, îliveşte pe Adam din praf şi niţeluş scuipat. Plămada, întâiul fiul al Domnului, nu iese cum ar fi trebuitdin pricina aluatului. Plictisul Creatorului se curmă în clipa când o zămisleşte şi pe Eva dintr
-un osrupt din coasta lui Adam.
Tema ilustrează jocul creaţiei, de inspiraţie biblica, exprimând viziunea autorului copilărească încadrata de ironie şi amuzament.
Titlul reprezintă numele primilor oameni, strămoşii tuturor, Adam şi Eva.
Structura poeziei este formată din 3 părţii inegale, fiecare dezvoltând şi mai mult ideia apariţiei
primelor
vietăţi din lume.
Prima secvenţă, incipitul îl constituie starea divina, exprimată printr
-un inedit verb la gerunziu"urându-i-se ". Dumnezeu plictisindu-se "singur în stihii " , s-
a hotărât "sa aibă
-n cer copii " .
Dumnezeu era nelămurit din ce sa
-l cr
eeze pe om, aşadar a enumerat o serie de materiale :"borangic, argint şi promoroacă " , încheind cu epitetul : "frumoşi, cinstiţi, nevionovaţi. "
Secvenţa a doua începe cu o serie de defecte ale omului apărute după apariţia sa : "somnoros ,trândav şi năravaş. Astfel Dumnezeu a îmbinat un lucru nobil: "o stea " , cu un lucru banal : "noroiul"şi ca să se lege , a scuipat: "scuipând în patru zări". "Din pricina aluatului greşit " , Adam a ieşit diferitfata de speranţa Domnului şi de asemănarea sa. Ca să
-l mai dezmierde pe Adam, Dumnezeu i-
a făcut
o sora "rupându-i un os din coasta" , pe nume Eva. Acum având o sora, Adam numai avea de ce sa
lenevească deoarece aveau de explorat "gradina toata
-
n lung şi lat ".
Ultima secvenţa sugerează imaturitatea celor doi pe care o indica cuvântul "li se julea " ,dar şi cacele doua fiinţe umane erau eşecuri jenante ale creaţiei
Limbajul poetic este susţinut , în principal, prin viziunea copilărească despre Facerea Omului.
Registrele stilistice complexe, particularizând originalitatea artistica argheziana.
