Răspuns:
Tema iubirii este cea mai des intalnita tema in literatura lumii, cu atat mai mult in poezia lirica. Cei care au nuantat poezia iubirii, surprinzand toate aspectele ei au fost poetii romantici, visatori si cautatori ai absolutului si in plan sentimental. Ca atare, nu este o noutate faptul ca Mihai Eminescu a perceput iubirea ca un sentiment intemeietor, ca un mit fundamental al poeziei orale si culte. Daca scriitorii clasici aveau ca model cuplul adamic, romanticii isi imaginau cuplul uman intr-o concordanta perfecta cu ritmurile lumii cosmice.
Sara pe deal este poezia iubirii imaginate, dorite şi visate, o idilă şi un pastel. Manifestărilor naturii îi corespund simţămintele erotice. Imaginea şi sentimentele îndrăgostiţilor apar, de fiecare dată, în consonanţă deplină cu natura:
„Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,/ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ Pieptul de dor, fruntea de gânduri şi-e plină. …Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare,/ Vin de la câmp, toaca răsună mai tare,/ Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,/ Sufletul meu arde-n iubire ca para.”
Ca procedee stilistice, în evocarea înserării şi a „nopţii bogate”, se remarcă cu precădere repetiţia şi epitetul.
