Am nevoie pentru textu urmator o formula de incepere pentru un eseu reflexiv despre preocuparile adolescentilor si oscilatia intre reguli si libertatea de exprimare,valorificand textul dat si experienta ta literara si culturala


“Citeam o carte pe care o luasem de la biblioteca din greșeală. Ma pomenisem cu altceva decat cerusem, și nu-mi dădusem seama de asta decat după ce ma intorsesem în camera. Cartea era Din adâncurile Africii de Isak Dinesen. Mi-am închipuit ca trebuia sa fie o porcărie. Dar nu era! era o carte foarte buna. De fapt, sunt foarte incult, dar de citit, citesc mult. Autorul meu preferat e frate-meu D.B., și după el, Ring Lardner. Am o carte de Ring Lardner de la frate-meu. Mi-a dat-o de ziua mea, puțin înainte de a intra la Pencey. Era o carte cu piese, niște piese foarte comice și foarte trasnite, si cu o poveste despre un agent de circulatie care se indragosteste de o fata frumoasa foc care depășea mereu viteza legală. Numai ca el - polițistul - era însurat și nu putea sa se insoare cu ea și așa mai departe. Și, pe urma, fata moare într-un accident, fiind ca depasea mereu viteza. Povestea asta îmi plăcea grozav. Dar mie cel mai mult îmi plac cărțile care, macar din cand in cand, sunt comice. Citesc eu și cărți clasice, multe cărți clasice, ca Intoarcerea pe meleagurile natale și altele, si-mi plac, citesc și o grămadă de cărți de război și de romane polițiste și altele de genul asta, dar nu prea ma-nnebunesc după ele. Mie îmi plac cărțile care, după ce le ispravesti, simți c-ai vrea ca autorul sa fie cel mai bun prieten al tău și să-l poți chema la telefon ori de cate ori ai chef. Dar asta nu prea se intampla. I-as fi dat telefon cu cea mai mare plăcere acestui Isak Dinesen. Și lui Rink Lardner, numai ca D. B. mi-a spus c-a murit. Dar uite, sa luăm, de pildă, o carte ca Robii de Somerset Maugham. Am citit-o vara trecută. Nu e o carte rea, nu e rea deloc, dar nu mi-ar da niciodată prin gând să-i telefonez lui Somerset Maugham. Nu știu de ce. Nu e genul de tip căruia sa-ti vina sa-i dai telefon. Asta e tot! Mai degrabă i-as telefona lui Thomas Hardy. Îmi place Eustacia Vye.
Deci îmi pusesem sapca cea nouă și ma asezasem în fotoliu sa citesc Din adâncurile africii. O citisem o dată în întregime, și acum voiam sa recitesc anumite pasaje. Dar n-apucasem sa citesc trei pagini, cand am auzit pe cineva dand perdeaua cabinei de dus și intrand in camera. Mi-am dat seama imediat cine e, chiar fără sa ridic ochii de pe carte. Robert Ackley, un băiat care locuia în camera de alături[...] În afara de mine, era probabil singurul baiat din toata cladirea care nu se dusese la meci. Dar e drept ca nu se ducea aproape niciodată nicăieri. Un tip foarte ciudat… Și, în plus, avea și un caracter infect. și mai era și cam răutăcios. Așa că, la drept vorbind, nu prea mă innebuneam după el.”
(J. D. Salinger, De veghe în lanul de secara)