O FURNICĂ de Tudor Arghezi O furnică mică, mică, Te-ai suit pînă-n cravată Dar înfiptă, vasăzică, Şi mai ai pînă-n chelie Ieri, la prînz, mi s-a urcat Două dealuri și-o bărbie. De pe vişinul uscat, Nu vrei, tată, să-ți arat Pe picioare, pentru căci Cum iei drumul îndărăt? Mi le-a luat drept nişte crăci. Să-ți mai pui o întrebare: Mărunțica de făptură E aproape de culcare; Duse, harnică, la gură Unde dormi, aici, departe? O fărîmă de ceva, Intr-o pagină de carte? Care-acasă trebuia S-ajungi virgulă tîrzie Aşezat în magazie Într-un op de poezie?" Pentru iarna ce-o să vie. Mă gîndesc ce-i de făcut „Un' te duci așa degrabă? S-o feresc de neştiut, Gîndul meu mîhnito-ntreabă, Îngrijat de ce-o să zică Încă nu te-ai lămurit Maica starețafurnică Că greșești și-ai rătăcit? De-o lipsi din furnicar, Cu merindea îmbucată Și-o aşteaptă în zadar.
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru web care acoperă despre Limba română. Sperăm că informațiile furnizate v-au fost utile. Nu ezitați să ne contactați dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară. Ne vedem data viitoare și nu ratați să marcați.
