Speranța e totul.E foarte frumos să speri că lucrurile vor fi bine,sau să ai un vis,să mergi înainte,pentru că tu vrei,nu că te încurajează ceilalți.E bine să speri că vei reusi ceva în viață,e bine să speri că lucrurile vor fi bine. Fără sperantă unii oameni nu ar putea trăi. Se spune ca speranta moare ultima.ea te face sa te ridici cand ti e ,greu sa zambesti cand esti trist ,sa te gandesti ca dupa o furtuna va aparea un soare staralucitor,sa te gandesti ca poate nu vei fi prins copiind,sa visezi,sa razi, sa iubesti, sa simti viata cu adevarat:intr-un cuvant:sa traiesti!
Aceasta întăreşte spiritul în sensul că oferă sentimentul unei posibile salvări. Cuprins de speranţă, omul nu mai are impresia că eşecul său are dimensiuni catastrofale. Înţelege că ceea ce i se întâmplă aparţine normalităţii vieţii şi că, în definitiv, va trece, lăsând loc renaşterii spirituale. Speranţa pune totul într-o lumină mai blândă, îndulceşte amarul vieţii şi încălzeşte sufletele împietrite.
În concluzie, speranţa este necesară spiritului, progresului în plan spiritual aşa cum lumina face posibilă vederea, pentru că oferă puterea de a depăşi eşecurile, de a merge mai departe şi de a înţelege că nu totul e atât de negru precum pare.
Sper ca nu am greseli de ortografie ,ma grabesc la liceu . Spor la scris !
