Răspuns:
Îmi amintesc și acum cu drag, prima mea serbare. Draga mea doamnă învățătoare încerca să ne învețe poeziile, ajuns acasă m-am pus cu mama și am învățat poezia.
A ajuns ziua serbării și o așteptăm cu atâta entuziasm. Veniseră rândul meu de a recita poeziia, simțeam că toată lumea râde de mine, dar nu era așa asta era doar în mintea mea. Într-un final mi-am făcut curaj de a recita poeziia, toată lumea mă aplaudă, eram mândru de mine!
Am ajuns acasă și am primit toate laudele părinților.
Soarele rasare,păsările canta,copacii au înflorit și într-un sfârșit a venit și ziua cea mare,serbarea pt venirea primăverii.Am mers la școală cu zâmbetul pe buze,până am ajuns in clasa și am văzut că nimeni nu a făcut carat și au fost distruse decorațiunile pt serbare.Din fericire doamna profesoara ne-a spus sa venim mai repede la școală pt a face o repetiție și am avut timp sa strangem.Am venit toți mai puțin un elev.La ora 11:30 au venit și parintii.Totul a decurs bine până ce un copil,cu doua clase mai mic de cat noi care era și el în serbare,s-a împiedicat de o frânghie care făcea parte din decor,dar am uitat s-o luam de jos,și a cazut.Toti copiii au început să rada.Mie mi-a părut rău de el,dar se pare că ceilalti au crezut că este amuzant.Din fericire nu s-a lovit.
