Explicație:
De dimineață incep sa simt frigul apăsător care incepe să mă învăluie. Pentru câteva secunde nu mai respir, dar apoi oftez din toată inima. Multă lume ar spune că iubește iarna, dar eu sincer o urăsc. Mă ridic in capul oaselor, apoi în picioare și mă indrept spre bucătărie. Imi fac o cafea iar apoi imi fixez privirea spre peisajul de afară.
Cusca cățelului este devastată de fulgii care nu se mai opresc, căzând incontinuu din cer, copacul care vara era încărcat de frunze, acum este gol, doar zăpada acoperindui crengile. Pământul rece, acoperit de un strat subțire de zăpadă, plânge amintindu-și de florile și iarba care il făceau să zâmbească.
Tot acest peisaj mă deprima si stiu că acum e iarnă, că luna decembrie a inceput să își pună amprenta.
