Pomul cu mere de aur
Într-o zi frumoasă de toamnă se zărea cerul cu ape neschimbate. Soarele lumina curtea micii sărbătorite, Natalia.
- Bună dimineața, Naly , scumpo! Cadourile de ziua ta sunt pregătite, spuse mama, uitându-se la mica somnoroasă care uită de ziua ei de naștere.
- Poftim?! E ziua mea și nu ma-ți trezit? sări din pat ca o nebună Naly.
- Ba te-am trezit! exclamă nedumerită mama. Hai mai bine să mergem la micul dejun.
Naly se îmbracă într-un trening perfect pentru toamnă și coborî scările în grabă. Când văzu ce avea la micul dejun, înnebuni:
- Un măr de aur! exclamă Naly.
- Nu e un măr obișnuit. E un măr boltit de mere, adică un măr care nu se termină niciodată. Rozi pulpa fructului până la cotor, dar după iar devine ca și scos din pom, spuse bunica surâzând. Apropo, hai afară să-ți arăt și surpriza a doua.
- OK, aprobă fata.
După mult mers, ajunseră în fundul grădini. Acolo se zărea un pom vrăjit de toamnă, care avea mai multe mere de aur.
- Ai ascuns asta mereu, buni? întreabă uimită Naly.
- Dap. La mulți ani sănătoși și fericiți, scumpi, o sărută pe frunte bunica.
