"S-apoi Humulestil, si pe vremea aceea, nu erau numai asa, un sat de oameni fara capatai
ci sat vechi răzăşesc, intemeiat în toată puterea cuvântului cu gospodari tot unul şi unul, cu nadi
voinici si fete mândre, care știau a invârti si hora, dar şi suveica, de vuia satul de vatale in toate
părțile: cu biserică frumoasă şi nişte preoți și dascali şi poporeni ca aceia, de făceau mare cinste
$ părintele loan de sub deal. Doamne, ce om vrednic si cu bunătate mai eral Prin
indemnul său, ce mai pomi s-au pus în ţintirim, care era îngrădit cu zăplaz de bårne, stresinit cu
șindilă, și ce chilie durată s-a făcut la poarta bisericii pentru scoală: s-apoi, să fi văzut pe
neobositul părinte cum umbla prin sat din casă în casă, împreună cu bădita Vasile a thioei
dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos şi voinic şi sfătuia pe oameni să-şi dea copiii la
învăţătură. Și unde nu s-au adunat o multime de băieţi şi fete la scoala, intre care eram si eu
(Amintiri din copilărie, de lon Creanga)


motivează printr-un enunț că textul de mai sus este o narațiune ​