-Pentru ca...
-Pentru ca, ce??
Dupa un scurt moment de ezitare, vulpea isi continua ideea:
-Pentru ca sunt prea mica...prea tanara sa ma mananci..familiei mele ii va fi foarte greu fara mine.
-Dar arati destul de mare, nu pari atat de tanara pe cat imi spui.
-Am crescut mai repede, de aceea , ii zise vulpea cu incredere.
Tigrul s-a pus pe ganduri. Vulpita se uita la el cu ochii mici, aproape pregatiti pentru a varsa niste lacrimi care sa-l induioseze.
-Bine, atunci, cum zici tu. Dar trebuie sa faci ceva ca sa scapi.
-Desigur, domnule Tigru, orice imi ceri.
-Sunt cam infometat, vezi tu..si nu reusesc sa prind nimic. M-ai putea ajuta cu asta.
S-a gandit ce s-a vulpea, si a acceptat propunerea tigrului. Aceasta i-a spus sa o urmeze intr-un tufis. Zis si facut. S-au ascuns in cel mai apropiat tufis si au stat la panda.
-Mai dureaza mult? intreaba tigrul. Sunt lihnit.
-Daca nu ai face atata galagie, nu ar dura atat de mult, ii zise vulpea nervoasa.
-Bine....
Dupa o scurta asteptare, a aparut o caprioara. Vulpea si tigrul au sarit deodata pe ea, reusind sa o prinda. Tigrul i-a multumit vulpii,iar aceasta, dand ingaduitoare din cap,isi continua linistita drumul.
