Lupul și mielul
Un miel, bea dintr-o apă curgătoare, și apare un lup flămând. Lupul, mânios, întreabă mielul, cum îndrăznește să-i turbure băutura. Îl amenință că o să-l pedepsească. Mielul îi răspunde că nu are de ce să-l pedepsească, deoarece stă cu 20 de pași mai jos de cursul apei, și nu are cum să o turbure. Lupul zbieră că el o turbură, și că înainte cu un an, tot el a turburat-o. Mielul îi răspunde că nu avea cum să fi turburat-o el, pentru că nu era născut, chiar și acum încă suge la sânul mamei. Lupul spune că a fost fratele lui atunci, dar mielul răspunde încrezător că nu putea fi fratele lui, fiindcă nu are frate. Lupul spune că atunci a fost unul de al lui, că știe cât sunt de răi, nu-l cruță cu anii, nici ei, nici câinii și nici ciobanii. Apoi îl apucă pe miel. îl duce într-o pădure și îl mănâncă fără nici o judecată.
Cocoșul și vulpoiul
Într-un copac stătea un cocoș de pază. Era bătrân, dar avea o minte trează. Vine un vulpoi, care îi spune că războiul se sfârșește de finitiv, și că poate să coboare liniștit, că vrea să-l sărute. Îi spune că toți cocoșii pot să stea liniștiți deoarece nici o vulpe nu o să le facă rău. Atunci, cocoșul îi mulțumește și îi spune că vede doi câini de vânătoare venind pe cărare, și să-i așteaptă și pe ei, să fie toți împreună în veselie. Atunci vulpea spune că are treabă și pleacă, iar cocoșul, satisfăcut, spune că, să poți păcăli să înșeli pe înșelător, este de două ori mai plăcut.
