La lacul râioaselor- de Bordaș Paul Daniel
(toate drepturile rezervate, exceptând
folosirea in temele de clasă. Asumarea
proprietății va aduce consecințe grave. )
Vara trecută s-a întâmplat cea mai înfricoșătoare experiență din viața mea. M-am trezit târziu și mi-am făcut bagajele rapid și am plecat spre mașina din fața curții. Tata era deja pregatit,biar mama se uita urât la mine deoarece am întârziat. M-am speriat și eu un pic, probabil că dacă nu mă trezeam chiar ratam excursia la bunici.
Am urcat pe bancheta din spate și am pornit la drum. Liniile străzi veneau și plecau întruna și întruna, iar și iar. Clădirile la fel... aș fi vrut să am pe cineva cu care să joc jocuri de mașină, deoarece mi-ar fi prins bine niște distracție pe drum. Iar tata conducea lent, parcă doar din simplul motiv pentru a mă enerva sau a mă ține în suspans. Dar, la așa monotonie, cine n-ar fi adormit? Și m-a luat somnul, și am început să visez un vis ferice. Nici nu știu cât timp am stat adormit, dar aceea euforie parcă nu mai se sfârșea... Cert este că am fost trezit de tata când am ajuns la destinație.
Părinții mei erau ocupați și nu au putut rămâne mult, deci mai lăsat doar acolo. bunica mă primiți cu brațele deschise, iar din fericire în curte avea o minge de fotbal veche. voiam să mă duc să mă joc afară, însă cum era de așteptat, bunica mi-a spus să mănânc mai întâi.
După ce am terminat de mâncat, mai din poftă, mai din obligație, m-am dus să mă joc pe pe drum cu mingea. Am încercat să mă joc singur, dar nimic nu avea farmec. Am renunțat și mai am așezat pe banca din fața curții bunicii. am așteptat acolo fără motiv, să îmi sufle vântul praf în față. După un timp au apăruseră un grup de copii care sa luat în seamă cu mine imediat ce m-au văzut. Împreună am jucat fotbal până seara.
A doua zi, bunica m-a întâmpinat un mic dejun ca la țară, și am ieșit imediat afară pe drum. Mi-am continuat de rutina zilnică. Câțiva băieți pe care nu îi cunoșteam au venit și ne-au sfătuit să mergem cu ei la lac. Avem deja costumul de baie în bagaje. am dus acasă la bunica, l-am luat, și am plecat.
Când ajunsesem toată lumea a început să se schimbe de haine rapid și să sară în unul câte unul în apă. Îmi veni și mie rândul: m-am avântat și am sărit... După o vreme de bălăcit de-aiurea, m-am oprit din scăldat pentru a realiza că ceva este în neregulă. Am ieșit afară cât puteam de repede, și Am țipat către ceilalți să facă lafel. Evident, s-au speriat și au ieșit, unele fete chiar începând să plângă. La o astfel de reacție, o glumă ar fi fost de prost-gust.
Imediat ce au ieșit toți din apă, am văzut cum, pe rând, din apă ieșeau broaște hidoase și probabil râioase. Așa cum am auzit de la mulți, broaște astea puteai să ne bage în probleme grave. Au început să mă ia fiorii, și copiii aceia nu cred ca au mai intrat vreodată în apă.
De atunci, îmi este frică de simțurile mele, deoarece probabil se vor adeveri, și vor fi foarte grave. Am învățat să îmi ascult rațiunea, și să îi protejezi pe alții. Nu voi mai intra în viața mea în lacul ăla...
