Cind am intrat aveam niste emotii ceva de speriat! Aveam o impresie total greşită despre bătrânii de la azil. Credeam că sunt prea serioşi şi ursuzi. În schimb, au fost cei mai prietenoşi vârstnici pe care îi văzusem până acum.
Pentru mine, această zi nu e o simplă amintire sau „un eveniment cu şcoala" ci e ca „o vizită la bunici". E drept că nu am sânge din sângele lor, dar cu atâta fericire m-au primit în braţe, încât nu îi voi uita niciodată!
