Tema poeziei este una dublă cunoașterea, desemnată prin metafora lumina, dar și iubirea, exprimată în atitudinea poetului față de marile taine ale universului, două teme complementare. Atitudinea față de tainele universale este de potențare acestora prin contemplarea formelor concrete sub care se înfățișează. Cunoașterea, în viziunea lui Blaga, se articulează prin două tipuri de metafore plasticizate și revelatorii. Blaga crează două universuri distincte și transpune liric cele două concepte filozofice originale: cunoașterea luciferica și cunoașterea paradisiaca. Cunoașterea luciferica “lumina mea” nu are drept scop lămurirea misterului ce sporirea lui, în schimb cunoașterea paradisiaca “lumina altora” este rațională, logică și are drept scop descifrarea misterului.
Motivele centrale ale poeziei, devenite prin recurentă și laitmotivele acesteia, sunt lumina și misterul cu o dublă semnificație cunoașterea și iubirea. Este accentuat contrastul dintre ceea ce ne este cunoscut și ceea ce ne rămâne ascuns. Alte motive literare care se desprind din text sunt: corola, florile, ochii, Buzele, mormintele, luna motive care au și valente metaforice.
