👤

care este politica interna si externa a romei regale ?


Răspuns :

1)Regalitatea (753-509 în.Hr) – guvernarea a 7 regi consecutivi.Prerogativele supreme aparțineau adunării populare(adunarea curiata).Aceasta alegea regele(rex). Odată cu expedițiile militare regele își consolidează statutul și este ales pe viață.

Societatea romană era formată din patricieni (persoane libere cu drepturi depline),și plebei(persoane libere fără dreptul de a participa la adunarea populară).

Statutul economic al persoanei nu influența asupra celui politic.Consolidarea economică a unei părți din plebei a determinat înrăutățirea relațiilor sociale.Pentru aplanarea conflictului în sec XI în. Hr Servius Tullius a realizat reforme.Societatea a fost împărțită în 5 categorii în dependență de avere. Fiecare categorie reprezenta un anumit număr de centurii în Adunarea Populară(Comitia Centuriata),reprezentanții primei categorii puteau adopta deciziile dorite.Persoanele fără avere erau numite proletari și aveau o singură centurie(un singur vot).Conflictul dintre aristocrație și rege , a determinat revolta care a modificat organizarea politică a statului.

2)Republica (509-27 în.Hr) – prerogativele aparțineau celor 3 Adunări Populare și Senatului. Puterea supremă de facto aparținea senatului.

Procedura legisancțiunilor

Vechiul drept roman și dreptul roman clasic prin divizarea procesului în două faze:

-Prima fază in iure (în fața magistratului) – procesul începea cu citarea pîrîtului,iar reclamantul trebuia să asigure prezența pîrîtului în fața magistratului.

Citare -chemarea pîrîtului în fața magistratului .

a)Prima metodă de citare ius vocatio – cînd între părți exista un litigiu și judecătorul trebuia să puie capăt litigiului prin hotărîre. Reclamantul trebuia să-l întîlnească în public și să pronunțe cuvinte solemne in ius te voco – în fața magistratului te chem. Dacă pîrîtul refuza să vie, putea fi adus cu forța .

b)A doua metodă de citare Conditio se punea cita pîrîtul pereglin ,se aplica în raport cu străinul cu care cetățeanul roman avea o pretenție.

c)A treia metodă de citare Vadimonium extrajudiciar –această metodă se aplica atunci cînd între părțile nu exista vriun litigiu dar exista un acord încheiat între reclamant și pîrît , în care ei se înțelegeau cînd să se prezenteze la judecată.

Reclamantul trebuia să asigure prezența pîrîtul,și după asta venea însăși reclamantul și invoca pretențiile sale către pîrît .

Pîrîtul : 1. Recunoașterea (confessio in iure)

2. Nu recunoștea (părțile erau trimise la a doua fază numită in iudicio)

3.Pîrîtul nu se apără în mod corespunzător(fie tace sau nu pronunță corect formulele solemne sau gesturile rituale.)-în acest caz victoria îi vine reclamantului .

-A doua fază in iudicio – în fața judecătorului. În vechiul drept roman judecățile erau evaluate în for (în public) .Nu avea caracter judiciar și putea fi evalutat și în lipsa uneia din părți(dacă una dintre părți nu venea la ora stabilită,judecătorul aștepta pînă amiază, și cîștiga procesul cel ce era prezent). Judecătorul audia pe reclamant și pîrît,se administrau și alte probe (declarațiile martorilor,probele scrise în contracte,sau să aducă un bun care demonstrează vinovăția unuia).

Judecătorul aplica sentința de:

Condamnare– se aplica pedeapsa.

Absolvire – pîrîtul nu era obligat la nimic.

Procedura legisancțiunilor

Procedura presupune utilizarea a 5 acțiuni ale legii :

Manus iniectio (punerea mînii) – dacă pîrîtul(debitor) nu executa binevol sentința,reclamantul(creditor) mergea în fața magistratului și invoca o pretenție .Magistratul în trimitea pe pîrît(debitor) în închisoarea privată a creditorului pe 60 zile. Dacă timp de 60 de zile debitorul sau o rudă a pîrîtului nu plătea o sumă anumită, el putea fi vîndut în sclavie peste hotare. Sau creditorul putea să-l omoare pe debitor. Deasemenea creditorul putea încheia un acord cu debitorul, prin care debitorul se obliga să lucreze pe un termen anumit .