Tema poeziei este un cod etic al omului superior, care oferă învăţăminte oamenilor obişnuiţi, pe baza autocunoaşterii şi experienţei sale filozofice. Poezia este, de asemenea, o cugetare filozofică pe un ton sentenţios, conţinând adevăruri universal-valabile, deci incontestabile.
Tema filozofică a Glossei este condiţia omului în raport cu timpul.
Figurile de stil sunt puţine, existând doar câteva epitete („recea cumpănă”, „lumea-i veselă şi tristă”, „zgomote deşarte”) şi ceva mai multe metafore („cumpăna gândirii”, „cântec de sirenă”, „masca fericirii”).
