Răspuns:Eminescu și Caragiale erau niște oameni foarte deosebiți cărora doar o atingere cu cotul, o atentie cu ochiul și o șoaptă le era destul pentru a se înțelege, având caractere foarte diferite.
Eminescu era o fire mai nepăsătoare, sufletistă și singuratica, fapt ce reiese din secvențele: ,,nu avea ochi pentru asemenea amănunte”, ,,zgomotul și forfoteala îl supărau”, ,,nu-l scoteau din ale lui”,care îl descriu in text.
Pe de-o alta parte, prin fata lui Caragiale treceau toate ivirile de genul acesta, el nebagandu-le in seama și trecând peste ele, fiind după spusele naratorului ,,lucruri firești, de sine înțelese, lipsite de farmec.”
