Conceptul de relație ternară este întrebuințat în lucrări importante de teorie sintactică românească modernă. În articolul de față, acest concept este supus unei examinări inspirate tocmai de importanța ce i se acordă. După o succintă prezentare a istoriei sale, urmează definirea lui, așa cum se conturează ea în scrierile care promovează conceptul. Următoarele două secțiuni ale articolului abordează sferele de aplicație. Acestea sunt două clase de structuri sintactice, despre care adepții conceptului afirmă că sunt caracterizate de relații ternare. Prezenta analiză demonstrează că una dintre clase nu poate fi, de fapt, caracterizată prin relația ternară.
