Poezia "Miraj de iarna" de A.E. Baconsky impresioneaza prin forta lirismului, care sustine tema iubirii privita din prisma nostalgiei. Astfel, textul dobandeste caracter confesiv, prin intermediul verbelor si pronumelor de persoana I "eu", " dorul meu", "tresar", "te caut", eul expunandu-si direct sentimentele de dor si melancolie fata de trecutul sau amoros. Aceste sentimente intense se reflecta si in natura din jur "Aicea totul seamana cu tine", revarsate printr-o suita de figuri de stil si imagini artistice "flori de ninsoare mari"-metafora, "brazii inalti...Par crini enormi.." - comparatie. Universul imaginarului artistic este supus fenomenului cristalizarii, peisajul naturii devenind imaginea persoanei iubite : "In sarpele de fum.../ Faptura ta subtire se mladie,..", poetul realizand un stralucit paralelism intre planul iubirii si cel al naturii.
La nivel stilistic, mesajul este sustinut si prin procedeul artistic al sinesteziei, cu rolul de a cuprinde/include lectorul in emotia operei : "brazii inalti si coplesiti de nea"-imagine vizuala, "...melodii de flaut"-imagine auditiva, etc.
De asemenea, se poate distinge tema timpului, evidentiat prin motivele literare precum "ceas", "clipe", "mi-aduc aminte"; aceste elemente accentueaza melancolia mesajului prin rememorarea iubirii din trecut "Sunt numai eu care mi-aduc aminte...".
La nivel prozodic, se remarca versurile cu masura de 11 silabe, rima imperecheata, elemente ce confera muzicalitate interioara operei, cu tenta elegiaca.
Finalul poeziei este marcat printr-o hiperbola; astfel iubirea capata proportiile unui suprapersonaj, care are capacitatea de a topi marile cantitati de zapezi, forta sustrasa din sentimenul de dor : "Doar inima cu dorul ei fierbinte/Topeste-n jur imensele zapezi."
