„S-a bucurat Ianoș și i-a mulțumit pentru învățătură, dar moșneagul a urmat să vorbească așa:
— Cât despre tine, fătul meu, pentru că te văd flăcău de ispravă, uite ce povață-ți mai dau. De atâția ani de când tot trăiesc, am aflat și eu câte unele… Se spune că pe moșia grofului, dincolo de pădurea asta, crește buruiana neagră, cu ajutorul căreia îți poți schimba înfățișarea după cum poftești. Tu vâră-te argat la grof, găsește buruiana și ia-o, că bine îți va prinde în viață…
I-a mulțumit Ianoș moșneagului și s-a dus să-și întâlnească frații, care sforăiau la marginea drumului.
— Sculați, fraților, le-a strigat Ianoș. Haida, la drum!
Nu s-au urnit leneșii decât atunci când nuiaua a început să șuiere. Cu chiu, cu vai, s-au ridicat în picioare și, după ce i-a tuns și le-a schimbat hainele, i-a mânat Ianoș din urmă și a lăsat câte unul în fiecare sat. Apoi s-a îndreptat spre pădurea îndărătul căreia se afla moșia grofului despre care îi vorbise moșneagul.
În pădure era întuneric. Ianoș zvârli nuiaua și, tăind un copac, își croi o ghioagă bunicică. Mergea fluierând, când, de după un trunchi gros, îi ieși înainte o arătare cumplită. Era o babă urâtă ca moartea, care privea cu un ochi la slănină și cu altu’ la făină. Avea baba un nas lung și încovoiat, aidoma unei gheare de vultur.

— Stai, răcni baba cu un glas înspăimântător. Cum îndrăznești să treci prin locurile mele?
— Bună ziua, mătușă, a răspuns cuviincios Ianoș, așa cum îl învățase tatăl său. Dar ce, nu-i voie să umbli prin pădure?
— Bine că mi-ai spus mătușă, țipă baba, altminteri pe loc te făceam fărâme. Dar pădurea e a mea, așa să știi. Se poate să nu fi auzit de mine? […] Eu sunt Vrăjitoareacu- nasul-de-fier, vesti baba, așteptând ca Ianoș să tremure de frică.
Flăcăul însă răspunse liniștit:
— Iar eu sunt Ianoș…“
Buruiana neagră, basm maghiar

da continuato acest basm cu 15 randuri! va rog!​