Când spun jucării ma gândesc la copilărie.La momentele de lumina ale vieții mele.La reușitele și ezitările avute pana in acest moment.Dealungul copilăriei,jucăriile au fost ca și mama,persoana,respectiv lucrurile,fără de care nu am putut și nu voi putea țării niciodată.Ele mi-au dat curaj doar prin simplul fapt ca păreau ca ma privesc,și nu ma judecau niciodată.Acum sunt mai mare.Judec,și gandesc,iar jucăriile au luat parte la evoluția mea.
SPER CA ȚI-AM FOST DE FOLOS
