Intamplarile care ti-au adus in suflet veselie le pastrez in minte timp indelungat.
De cate ori ne pregatim bagajul pentru a pleca in concediu, imi vine in minte intamplarea cu valiza.Aveam patru ani, si plecam cu parintii in concediu.Lucrurile pe care le luam cu noi erau asezate frumos pe fotoliu.Langa ele era valiza.Topaiam vesel in jurul mamei.Aceasta a iesit din camera, iar eu am intrat in valiza si am tras capacul.Valiza s-a inchis automat. Taceam malc nestiind ca eram in pericol.Cand a revenit, mama a inceput sa strige si sa ma caute.Eu nimic.A vrut sa ma caute sub haine si a impins valiza.Atunci a realizat că era grea, si deci eram acolo.
-Sa trimitem valiza prin posta! a spus ea.
Auzind asta am stigat si mama a deschis-o.Am ras ca puteam sa fiu trimis prin posta, dar mama m-a si certat, spunandu-mi sa nu mai fac asta.
Amintirea acelei intamplari imi provoaca rasul.
