nu i se mai terminau: fruntea vălurită ca fata apei gonită de suflarea vântului, ochii tulburi si genele drepte, lungi, roscovane. Dacă ar fi sa continuăm descrierea lui Bertoldo, ar trebui să spunem că: nasul era mare si borcánat, cu nările largi, gura strâmbă cât o peşteră, cu dot colți ca de mistres de te băgau in sperieti la prima vedere. Trupul, aşa cum era schimonosit, se sprijinea pe două picioare ca nişte fuse, de gandeai că ţineau de un alt trup şi nu de al lui. Zeflemitor din fire, hazliu, când începea să-şi răstoarne sacul de poveşti şi de cimilituri, el descrețea frunțile sătenilor istoviti de muncă, ajungând omul cel mai căutat din sat, ba chiar şi cel mai pretuit, fiindcă îl ducea mintea şi la treburi mai serioase."
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru web care acoperă despre Limba română. Sperăm că informațiile furnizate v-au fost utile. Nu ezitați să ne contactați dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară. Ne vedem data viitoare și nu ratați să marcați.
