Astăzi este o zi însorită, iar încă de dimineață m-a salutat un cer senin de pe care norii lipsesc cu desăvârșire. Așadar, am decis că ar fi păcat să nu profit de frumusețea zilei și am pornit la plimbare prin pădurea din apropierea orașului.
Odată ieșită de sub constrângerea aglomerărilor de beton, am făcut cunoștință cu o altă lume. De îndată ce am dat cu ochii de peisajul minunat în cadrul căruia urma să-mi petrec cele câteva ore de relaxare, m-am simțit entuziasmată, dar și liniștită, ca și când un calm universal ar fi pus stăpânire pe mine. Ca și când cortinele verzi ale copacilor s-ar fi dat în lături pentru a mă lăsa să pătrund în adâncurile pădurii, noi frumuseți se iveau la tot pasul.
Sub pașii mei, frunzele foșneau încetișor, iar câteva minute mai târziu, de după o tufă de zmeură m-a întâmpinat tacticos un melc...
