Romanul prezintă aventurile echipajului goeleteiSperanța în drumul său spre Țara de Foc. Personajul principal este Anton Lupan, căpitanul navei, pentru care îndeplinirea acestei misiuni reprezintă un vis dintotdeauna și o obligație morală extrem de puternică față de un vechi prieten, Pierre Vaillant, cu care studiase ingineria în Franța și cu care plănuise totul.
Cei doi prieteni munciseră împreună la construirea drumului de fier la Stambul (Istanbul de astăzi) până când au avut suficienți bani ca să cumpere o goeletă cu două catarge cu care aveau de gând să pornească expediția, după ce ar fi strâns și avut suficienți bani. Anton Lupan a rămas la Stambul, în timp ce Pierre Vaillant a plecat spre Brăila cu un transport de marfă. Din păcate, L'Esperance nu ajunsese niciodată în port, deoarece fusese atacată de pirați și Pierre fusese luat prizonier.
După cinci ani, Anton se întoarce în țară, la Brăila și verifică din nou dacă a mai apărut vreo veste despre Pierre, fără rezultat însă. În aceeași zi îi întâlnește pe Ieremia, Gherasim și Ismail. Mai târziu li se alătură Mihu și Cristea Busuioc, respectiv Adnana (ultima venită), formând astfel echipajul goeletei Speranța, șase bărbați, o femeie și un câine.
Goeleta „Speranța” era de fapt goeleta L'Esperance, ai căror proprietari fuseseră Anton Lupan și Pierre Vaillant, după ce fusese prădată și parțial arsă de pirați, abandonată pe niște dune de nisip din apropierea Sulinei și apoi recondiționată de Anton Lupan și echipajul său, format din Ieremia, Gherasim, Ismail, Mihu și Cristea Busuioc.
