Într-o zi eu cu părinţii mei am călătorit cu trenul la mare. Mama îmi zicea într-una să stau cuminte, pentru că trebuia să mă comport esenţial, civilizat. Peste o oră am adormit fiindcă îmi era foarte somn. Am dormit puţin şi apoi mi se făcuse foame. Am căutat în geantă nişte banane, nu am găsit. Am căutat nişte struguri, nu am găsit. Părinţii mei erau în vagonul cu animale. Nu puteam să îi întreb pe ei. Dar, într-un final, am găsit nişte portocale. Bucuria mea!! Am început să desfac una, iar plasa cu celelalte portocale, s-a desfăcut, iar toate portocalele s-au rostogolit. Uşa cabinei era deschisă iar ele s-au rostogolit până în vagonul-restaurant iar eu fuga după ele. O portocală se duse până la colţii unui câine al unei doamne de acolo şi a înghiţit-o. Cu o portocală mai puţin. Mai aveam trei de găsit. Am mai zărit una aproape de baie. M-am dus repede şi am luat-o. Iar celelalte două erau jos, lângă acel butic. Le-am luat şi am fugit repede către cabină. Peste puţin timp veniră şi părinţii mei. M-au întrebat dacă am fost cuminte iar eu le-am zis că da, fără să ştie ce s-a întâmplat cu adevărat.
SPER SÄ‚ ÃŽÅ¢I FIE DE FOLOS ÅžI SÄ‚ ÃŽÅ¢I PLACÄ‚Ä‚!! EU AM FÄ‚CUT-O!! :**
