Marea cea adâncă, înspumată, era acum lină, calmă. Deasupra mării erau trei corăbii care erau duse de val. Şuieratul lin al vântului mişca corăbiile şi le ducea în largul mării cea care sclipea în bătăile soarelui, cu valurile ei nesfârşite, argintii. Nisipul cel fin şi auriu ne încălzea picioarele, şi ne făcea să ne aruncăm cât mai repede în apa cea cristalină. Corăbiile se clătinau , dar nu se scufundau. Iar vânturile umflau cu toată puterea lor pânzele corabiilor. Vântul este liniştit , ca o zi cu trei corăbii pe o mare calmă.
