Chinurile prin care au trecut martirii crestinismului si refuzul lor de renunta la credinta crestina au fost vazute de contemporani ceva destul de supra uman.
Amestecul dintre miracoloele petrecute in jurul lor si vorbele care le imparteau multimii au dovedit ca acestia nu erau simpli oameni, ca acestia nu erau adepti ai unor religii politeiste si ca exista altceva cu totul si cu totul mai maret in inima lor.
Imbinarea dintre aceste fapte a facut ca flacara credintei crestine sa nasca si in inimile altor suflete, sa le fortifice incederea in noua credinta si sa duca mai departe mesajul christic de iubire si pace universala.
Contemporanii care au privit si ascultat ca simpli spectatori ori fiind implicati intr un mod direct in acele fapte ale martirilor vor fi primii care se vor dedica a transmite mai departe atat pe cale orala cat si pe cale scrisa istoria lor.
Prin acesta istorisire s a putut dezvolta intr o poportie din ce in ce mai mare crestinismul.
